A 33-a luna de viata. Perioada in care copilul observa si imita

Copilul tau incepe sa observe emotiile si reactiile pe care le au alti oameni cu care el vine in contact zi de zi. La varsta de doi ani si noua luni, sunt din ce in ce mai evidente schimbarile de atitudine, toanele si modificarile comportamentale. Pe masura ce micutul tau incepe sa invete cum sa-si controleze emotiile, realizeaza ca aceleasi emotii le ai si tu si observa ca aceleasi eforturi le faci si tu. Aceste lucruri il vor ajuta pe cel mic sa realizeze ca este la fel ca toti ceilalti oameni din jurul lui. Vei constata ca cel mic vrea sa te imite in toate. Si nu numai pe tine. Incearca sa-i imite pe toti din jurul lui, sentiment putin frustrant pentru cei imitati. Aceasta este modalitatea prin care copilul invata, creste si incearca sa-si gaseasca un loc in viata, un model care i se potriveste. Acum este un bun moment sa-i incurajezi individualitatea.

La aceasta varsta imaginatia sa este foarte bogata si daca luna trecuta ai scapat, luna aceasta este foarte posibil sa te confrunti cu unul sau mai multi prieteni imaginari. Este un lucru absolut normal care nu trebuie privit ca o halucinatie sau ca o alta problema mintala. Creativitatea si nevoia de a avea langa el, tot timpul, pe cineva disponibil sa se joace cu el pot duce la aparitia prietenului imaginar. Mai mult, este foarte posibil ca acest prieten sa fie alaturi de el pana in jurul varstei de sase ani. De obicei, specialistii considera, ca acesti prieteni apar in familiile cu un singur copil. Fratii sau surorile pot lua foarte usor locul unui prieten imaginar, caci ei sunt mai tot timpul dispusi sa se joace.

Pe masura ce copilul tau creste, devine tot mai interesat sa socializeze. Cel mic probabil ca incepe sa se gandeasca la amicul de joaca ca la prietenul cel mai bun si invata ca a imparti si a darui lucruri face parte din prietenia ce-i leaga. Deseori ai putea cadea in pacatul de a oferi cate o recompensa de fiecare data cand copilul tau te asculta. „Daca mananci tot din farfurie, iti dau o bomboana” sau „daca iesi din sifonier, mergem sa cumparam ceva dulce”. Aceste afirmatii sunt bune daca sunt folosite din cand in cand, insa a-ti face un obicei din a-l recompensa pe cel mic de fiecare data cand face ceva se poate intoarce impotriva ta. Curand cel mic ar putea sa faca totul numai ca sa primeasca o recompensa, nu ca asa simte el sau ca sa te multumeasca pe tine. Daca marsezi pe ideea de cooperare, retine faptul ca premiul este foarte util din cand in cand. Ofera-i uneori o recompensa pentru comportamentul sau frumos, insa nu-l recompensa niciodata daca face un anumit lucru. Tot acum, cel mic se transforma intr-un bun orator. Conversatiile pe care le poarta cu tine ii vor fi de mare ajutor pentru dezvoltarea sa intelectuala si emotionala. Ori de cate ori ai ocazia, fa-ti timp sa stai de vorba cu el. Aculta tot ce are de zis si incurajeaza-l sa vorbeasca cat mai mult folosind cuvinte ajutatoare. Nu-l asculta in timp ce faci zece alte lucruri. Opreste-te putin din treaba, fii atenta la el si fii o audienta entuziasta.

In aceasta etapa a dezvoltarii sale cel mic este capabil:

  • sa poarte o conversatie simpla cu ceilalti
  • sa deseneze o persoana doar din lini
  • sa invete ca a imparti lucrurile face parte din prietenia pe care a legat-o cu ceilalti
  • poate numi si arata partile corpului sau si ale altor
  • incearca sa repare lucrurile in jurul casei si vrea sa te ajute si pe tine la treburile casnice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here