Arta conversatiei

    Ilustratie: Cosmin Ardeleanu

    Odata cu fiecare cuvant caruia ii descopera semnificatia si pe care invata sa il spuna, copilul tau descopera inca o mica parte din lume si dobandeste din ce in ce mai mult capacitatea de a se integra, de a se adapta si de a comunica cu lumea in care traieste.

    Sa comunici nu inseamna numai sa vorbesti. Sigur ca prin cuvinte ne exprimam clar si le folosim foarte frecvent, insa avem o multitudine de moduri de a comunica si uneori doar o privire sau o atingere pot fi de ajuns pentru a spune o intreaga poveste. Copiii au tendinta de a imprumuta de la parinti felul de a comunica verbal si nu numai. Gesturile, privirea, atitudinea, tonul, sunt practic invatate. Sigur ca fiecare om si implicit copil se naste cu un anumuit temperament si anumite inclinatii si poate unii sunt mai deschisi si mai expresivi in timp ce altii sunt mai calmi si rezervati. Nici unul dintre aceste feluri nu este rau. Este pur si simplu felul lui de a fi. De educatie si de obisnunta depinde insa invatarea corecta a limbajului, a semnificatiilor, gesturilor si atitudinilor si a exprimarii decente a acestora in asa fel incat sa nu lezeze pe cei din jur si sa ofere celui care exprima o prestanta si o demnitate echilibrate.

    “Calmare”

    Pentru a face copilul sa te asculte coboara la nivelul ochilor lui si vorbeste-i incet si calm in timp ce mentii contactul vizual. Spune-i lucrurile intr-un mod simplu si scurt, pentru a nu risca ca el sa piarda firul si in final sa nu mai inteleaga nimic. Este bine sa exersezi acest lucru prin joc, pentru ca iti va fi de folos in multe momente in care vei dori sa ii comunici ceva copilului si in special in momente in care el va avea tendinta sa nu te asculte. Este o foarte buna metoda de calmare pentru copil atunci cand este suparat si are un acces de furie. Tonul tau calm ii va imprima si lui tendinta de a vorbi calm. Poti, atunci cand va aflati la cumparaturi, de exemplu si vedeti un copil ca tipa sau face galagie dintr-un anume motiv, sa vorbesti cu el despre asta, linistit, sa ii explici si sa ii ceri parerea despre asta. Nu incerca insa sa ii dai o lectie de viata sau sa faci din asta ceva obisnuit si ai grija sa nu fiti auziti de cei din jur. Nu este vorba de a judeca pe cineva si nici pe copilul tau pentru ceva ce poate nici nu ar face. Este vorba de a discuta despre exemple pe care le aveti in jur si din care aveti de invatat. in plus, contactul vizual ii da incredere si il ajuta sa comunice si el la randul sau, formandu-i o abilitate de comunicare care ii va fi de folos in viata de adolescent si de adult, aceea de a-si privi in ochi interlocutorul. Poti sa te joci cu el incecand sa va uitati unul in ochii celuilalt fara sa vorbiti, facind un concurs de genul ”cine rade/se misca primul” sau in alta varianta care va fi distractiva pentru el.

    “Fereastra cu ocazii”

    Pentru acest joc aveti nevoie de un scaun confortabil sau un fotoliu si de o fereastra. Timp de 5-10 minute stati cuibariti unul in bratele celuilalt pe scaun si priviti pe fereastra vorbind despre ceea ce vedeti. Foloseste ocazia pentru a diversifica vocabularul copilului descriind in detaliu ceea ce vedeti si denumind proprietatile obiectelor: masina rapida sau zgomotoasa, masina mare sau mica, copilul vesel sau furios etc. Poarta cu el un dialog, intrebandu-l si cerandu-i parerea in privinta lucrurilor pe care le vedeti: oameni, masini, case, copaci sau flori, animale etc. Puteti folosi fereastra si pentru desene, sufland pe geam pentru a se aburi si apoi desenand cu degetele imagini simple. Faceti o gaurica curata in mijlocul unei suprafete aburite pentru a vedea prin ea si comentati cum se vad lucrurile printr-un spatiu mic si limitat.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here