Chiar dacă cuplul este în principal temelia venirii pe lumea a unei noi vieţi, în epoca modernă, graţie tehnologiilor medicale din ce în ce mai avansate, atât în România cât şi în cele mai multe dintre ţările occidentale, femeia sau bărbatul pot alege în mod independent când, cum şi în ce mod să aibă urmaşi.

Există încă numeroase controverse legate de participarea fiecăruia, femeie sau bărbat, în conceperea şi apoi aducerea pe lume şi creşterea unui copil. Femeia, prin însăşi structura sa fizică, pare a fi cea de care depinde apariţia unei noi vieţi. De aceea şi eşecurile în contractul cu barza, cel mai adesea infertilitatea, sunt atribuite, sau mai exact, până de curând, erau atribuite tot femeii. În ultimii ani, rolul bărbatului pare să fi fost înţeles mai bine.

• Dacă până de curând o mare parte a bărbaţilor refuzau să accepte că atunci când apărea o problemă de fertilitate în cuplu, deficienţa nu este exclusiv a femeii, ci în egală măsură poate fi o problemă a bărbatului, de ceva timp, preocuparea masculină pentru sănătatea reproducerii pare să se fi intensificat.
• De curând am luat parte la o serie de discuţii despre problema infertilităţii şi dorinţa cuplurilor de a avea copii. Am aflat astfel că mulţi bărbaţi sunt dispuşi să îşi facă teste şi evaluări pentru sănătatea lor şi a viitorului copil. Cu doar câţiva ani în urmă, poate mulţi dintre aceşti bărbaţi nici nu vroiau să audă de o serie de proceduri, le considerau aberaţii şi mai ales ruşinoase.
• Sub protecţia anonimatului, un domn, viitor soţ, a fost de acord să îşi împărtăşească o experienţă pe care a trăit-o datorită unei întâmplări, iniţial a considerat-o o glumă, apoi a descoperit că de fapt este vorba de ceva foarte serios şi care i-a dat de gândit: banca de spermă şi autoconservarea spermei.

„Am văzut un anunţ despre donarea de spermă pe internet din partea unei clinici din Bucureşti. M-a făcut curios, mai ales că avea un text interesant în care se promiteau şi analize de calitate a spermei şi ştiam că acestea sunt destul de scumpe. Am sunat la clinică şi un doctor amabil mi-a dat detalii despre tot ce vroiam să ştiu. M-a întrebat dacă doresc să fiu programat pentru o consultaţie cu ocazia căreia se va stabili calitatea spermei şi dacă numărul de spermatozoizi este suficient. Mi-am spus că nu e nimic complicat şi că ar fi în regulă să încerc să văd măcar despre ce este vorba. Medicul mi-a povestit despre procedură, despre analize genetice şi multe altele. Aşa am aflat că trebuie să ai un anumit număr de spermatozoizi pentru a putea fi donator (cam 90% compoziţie a spermei), trebuie să fii sănătos, să nu fi avut antecedente de boli genetice, venerice sau alte boli ale sângelui. Se fac şi teste de IQ pentru a determina gradul de inteligenţă. Totul a decurs fără probleme, ai parte de discreţie maximă, personalul este foarte binevoitor şi amabil şi în niciun moment nu m-am simţit stânjenit. Emoţii au fost cu duiumul, mai ales că îmi doresc un copil, aşa că mă temeam să nu descopă că, cine știe, poate sunt steril… sau că materialul meu genetic nu este chiar dintre cele mai bune? Totuşi nu s-a pus problema de aşa ceva, totul a fost bine din punct de vedere al sănătăţii, însă din cauza faptului că sunt fumător cantitatea de spermatozoizi era mai scăzută. Ca să fii donator trebuie să fii ca un adevărat campion. Am aflat că pot avea copii, dar nu îi pot ajuta pe alţii să îşi împlinească visul de a deveni părinţi. Am intenţionat să fac acest lucru deoarece m-am gândit în primul rând la cuplurile care nu pot avea copii. Eu iubesc copiii şi mi se pare crud să nu poţi avea o asemenea fericire imensă în viaţă. La început mă speria un pic gândul. Glumeam câteodată cu prietenii şi spuneam că ar fi ciudat să mergi pe stradă şi să vezi copii blonzi cu ochii albaştri şi să te tot întrebi dacă nu cumva sunt ai tăi. Un alt motiv ar putea fi cel financiar. Donaţiile sunt destul de bine plătite, undeva la 100-150 euro per donare. Nu în ultimul rând, faptul că faci o serie de teste, incusiv psihologice şi genetice, ce oferă informaţii preţioase despre sănătatea reproducerii şi altfel sunt foarte scumpe. Voi încheia cu câteva sfaturi pentru toţi cei care sunt sau nu atraşi de ideea donării de spermă: dacă simţiţi că vreţi copii, atunci gândiţi-vă şi la alte cupluri care nu pot avea şi poate acest lucru va fi convingător. Nu este o ruşine, nu este o crimă, nu vă puneţi rău cu nimeni, doar veţi avea o mândrie aparte şi o satisfacţie că aţi putut ajuta un alt om. Lăsaţi la o parte prejudecăţile şi încercaţi să priviţi totul ca un ajutor… dacă un alt om are nevoie de sânge, nu vi se pare nimic ciudat să donaţi sânge… la fel este şi cu sperma”.

• În România există numeroase clinici de reproducere umană asistată atât particulare cât şi private care includ pe lângă o varietate de proceduri medicale şi pe cea de donare de spermă, dar şi pe cea ce autoconservare de spermă.
• Dr. Anca Moisa, medic primar de obstetrică-ginecologie în cadrul Departamentului de Reproducere Umană Asistată din Spitalul de obstetrică şi ginecologie „Prof. dr. Panait Sârbu”, ne-a explicat că procedura este una foarte firească şi în mod normal este benevolă. La Spitalul „Prof. Dr. Panait Sârbu” banca de spermă nu mai funcţionează în senul că nu mai sunt acceptaţi donatori deoarece era o activitate solicitantă pentru personalul unităţii medicale şi costurile erau foarte mari. Pentru cuplurile sau femeile care doresc să beneficieze de un donator de spermă anonim, spitalul apelează la o clinică din străinătate.
• Un bărbat sau un cuplu poate beneficia însă de serviciile de autoconservare a spermei. Procedura costă 150 de euro pe an. „Infertilitatea este o problemă acută a omoului modern. De acest lucru ar trebui să se ţină cont. Atât femeile cât şi bărbaţii din ce în ce mai tineri suferă de infertilitate în diferite grade. La femei cel puţin, fertilitatea este în cădere liberă, iar cazurile de menopauză precoce sunt din ce în ce mai frecvente sub vârsta de 30 de ani”, a explicat dr. Anca Moisa.
• Ce ar trebui făcut? Trebuie abordată cu mai multă responsabilitate, problema fertilităţii. „Aproape că nu există congres în lume care să nu se termine cu îndemnul către specialişti de a-i convinge pe oameni să facă copii mai devreme”, spune medicul. Aşadar infertilitatea ar trebui abordată cu mai multă atenţie atât de fiecare dintre noi cât şi de autorităţi. Conservarea spermei în cazul bărbaţilor nu mai este o problemă şi se realizează frecvent şi în România. La femei este mai complicat. Conservarea ovocitelor are o proporţie de reuşită destul de scăzută şi ar mai exista varianta de conservare a ţestului ovarian, dar în România această procedră nu se poate realiza fiind deocamdată în faza de început.
• Există clinci în Europa unde oamenii de ştiinţă lucrează la perfecţionarea acestei tehnici, deocamdată foare costisitoare, ce îi poate permite unei femei să se asigure pentru momentul când decide să facă copii. Există şi situaţii când viaţa îţi oferă surprize foarte neplăcute cum sunt bolile grave precum cancerul sau leucemiile care prin tratamentele efectuate (chimioterapie, radioterapie, intervenţii chirurgicale) pot afecta fertilitatea. În astfel de cazuri, în mod normal o persoană, indiferent că este femeie sau bărbat ar trebui să poată să îşi protejeze fertilitatea. În unele ţări, cum este Irlanda, aceste proceduri pentru cazuri de acest gen sunt susţinute prin programele de sănătate.