Am primit la redacţie scrisoarea unei mame disperate, al cărei bebeluş, de numai cinci luni, este bolnav de cancer. Singura şansă a micuţului David este o operaţie la cel mai mare spital de oncologie din Paris, dar pentru asta părinţii trebuie să strângă aproape 40 de mii de euro, iar timpul îi presează tot mai tare. Când aflăm astfel de poveşti, ni se strânge pielea, ne trec frigurile şi ne încearcă un sentiment de profundă compătimire şi, în secunda următoare, îi mulţumim lui Dumnezeu că nu ni s-a întâmplat nouă. Însă, nimic nu ne poate garanta că nu vom fi şi noi loviţi, la un moment dat în viaţă. [/PARAG] [PARAG] [HP] Cum se poate transforma o poveste frumoasă într-un vis urât… [/HP] Ruxana Buse l-a cunoscut pe cel care urma să-i devină soţ în urmă cu 16 ani. S-au îndrăgostit şi, curând, au devenit o familie. Până anul trecut toate lucrurile din viaţa lor şi-au urmat cursul şi, deşi nu au programat cu exactitate, şi-au spus că ar fi timpul să facă un copil. „Relaţia noastră durează de când aveam 16 ani. Eu am 30 de ani, iar soţul meu 33. Nu am plănuit în mod deosebit să facem un copil, însă ne-am gândit că ar fi timpul şi ne-am imaginat că ne-am bucura foarte tare dacă aş rămâne însărcinată. Nu a durat mult şi lucrul acesta s-a şi întâmplat. Aveam deja toate controalele şi analizele de presarcină făcute, nimic nu era în neregulă“, povesteşte Roxana. Toate păreau să decurgă normal, iar cei doi viitori părinţi aşteptau cu nerăbdare momentul în care aveau să-şi vadă pentru prima dată copilul. „La luarea în evidenţă a sarcinii am făcut, printre altele şi un sumar de urină plus urocultură. Aşa am descoperit că aveam o infecţie urinară asimptomatică care s-a dovedit puternică şi nu a cedat la prima serie de antibiotice. Tot această infecţie mi-a provocat şi contracţii cu risc de naştere prematură, însă tratamentul şi repaosul la pat m-au ajutat şi am născut la 38 de săptămâni. Am născut cu ajutorul cezarianei, fără incidente. Am aflat în primele ore că infecţia ajunsese şi la David, prin lichid amniotic şi a necesitat tratament injectabil cu antibiotic. Nu tolera laptele, se hrănea doar cu perfuzii cu glucoză, însă după 5 zile a fost ok. David îşi revenise. Mi-a apărut şi mie lactaţia şi totul a decurs normal. Acasă toţi eram în al noulea cer pentru că bebe era bine, mânca bine şi creştea frumos. Medicul pediatru ne-a recomandat să facem ecografie transfontanelară şi de şold şi noi am vrut să o adăugăm şi pe cea abdominală. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această decizie pentru că aşa am aflat, în stadiu incipient, de prezenţa unei tumori. David a fost diagnosticat cu neuroblastom, un cancer al glandei suprarenaliene drepte.” Roxana ne-a mai spus că, din documentările pe care le-a făcut de când a aflat că micuţul David are cancer, de obicei, părinţii depistează această tumoră când se află în stadiile III şi IV de avansare, când copiii au deja metastaze, speranţa de viaţă fiind cu mult diminuată. Roxana este asistentă medicală, lucru care i-a oferit un plus în investigaţiile pe care le-a făcut. Din păcate, venitul ei şi al soţului, cumulat, nu depăşeşte 3.500 de lei, ceea ce a făcut ca demersurile lor să se lovească mereu de problema finaciară. „Am început să-i facem lui David toate analizele şi investigaţiile posibile, însă nimic nu venea să infirme groaznica bănuială. Oricum, diagnosticul rămâne unul prezumtiv până la operaţie sau biopsie când examenul histopatologic va spune exact ce fel de celule se află acolo. Decizia noastră a fost ca aceste lucruri (continuarea investigaţiilor, intervenţia chirurgicală, tratament citostatic dacă va fi cazul) să le facem la Institutul Gustave Roussy din Paris, deoarece este cea mai prestigioasă clinică de oncologie din Europa, iar acolo şansele de vindecare şi supravieţuire sunt cele mai mari. Din păcate, în ţara noastră, ştim cu toţii, sistemul sanitar este la pământ şi nu ne putem lăsa copilul în mâinile unui sistem care el însuşi este în comă. În Franţa, medicii ne-au dat speranţe că boala se va vindeca în proporţie de 95-100%, deoarece am descoperit-o la timp. Timpul este un element foarte important acum. Tumora nu s-a mărit, însă riscul de a dezvolta metastaze este prezent în continuare”. [/PARAG] [PARAG] [HP] Cum putem ajuta? [/HP] Familia Buse are nevoie de 38.000 de euro pentru operaţia lui David. Până acum au strâns suma de 13.370 de euro, iar în noiembrie ar trebui să meargă deja în Franţa. Timpul este foarte scurt şi apăsător. Atât Roxana, cât şi soţul ei sunt conştienţi de faptul că dacă vor reuşi să strângă aceşti bani şi să meargă în Franţa pentru operaţia copilului lor, problemele lor nu vor fi dezvoltate. Va urma apoi un tratament lung şi costisitor despre care încă nu ştiu nimic şi la care nici nu vor să se gândească deocamdată. Ei visează doar că David va scăpa de această tumoră, iar în sufletul lor se va reaprinde speranţa. Mai apoi, poate vor mai avea şi un al doilea copil. „Ne-am dori mult pentru că avem multă dragoste de dăruit. Numai Dumnezeu ştie”, a mărturisit Roxana. [/PARAG] [SFAT] [HS] Se pot face donatii în conturile deschise pentru David: [/HS] RO43DARO001800061673EU01 (pentru euro) RO86DARO001800061673RO01 (pentru lei)

Şi mai multe informaţii se pot găsi pe www.davidbuse.com. [/SFAT]