Psihologul raspunde: Spune mereu "nu"

Copilului intre 1 si 3 ani care spune mereu „nu” poti sa ii lasi libertatea sa aleaga, dar in anumite limite pe care le alegi tu in prealabil. Daca stii ca e tentat sa refuze spalatul pe dinti, poti sa ii oferi doua optiuni din care el sa aleaga una: „Te speli cu periuta-urs sau periuta -catel?”. Daca refuza sa se imbrace cand trebuie sa iesiti afara: „Te imbraci intai sau intai te incalti?” Poti atunci cand ii interzici ceva sa ii oferi o alternativa: „Nu ai voie sa stropesti cu apa pe jos in baie, dar poti sa stropesti pe faianta”. Sau chiar sa combini metodele: „Nu ai voie sa pictezi hainele, dar poti sa pictezi farfuriile sau paharele de plastic, ce preferi?” In alte situatii, afla specific ce anume refuza. S-ar putea sa nu vrea sa manance ciorba, cand de fapt ceea ce nu vrea e doar verdeata din ea. Fa diferenta intre situatiile in care copilul spune „nu” doar ca sa isi testeze individualitatea separata de a ta si situatiile in care e mai sanatos sa iei in considerare „nu”-ul lui asa cum e. Cum ar fi atunci cand ii este frica de ceva, nu e cazul sa il determini, de exemplu, sa mangaie un caine, lasa-i timp sa se obisnuiasca cu el si fa acest lucru treptat. De asemenea, daca „nu”-ul lui e determinat de o stare negativa, recunoaste starea lui. Daca ii spui „Hai sa o pupi pe bunica!” si el spune „Nu” mai bine afla ce anume il determina sa aiba o asemenea reactie, poate e suparat pe bunica dintr-un anumit motiv si nu stie cum sa se exprime altfel decat refuzand contactul cu ea.