Si cei mici comunica intre ei

Chiar daca la inceput pare mai greu, chiar daca primele cuvinte se lasa asteptate, nevoia de comunicare a copiilor isi face simtita prezenta timpuriu si evolueaza odata cu acestia, capatand noi valente si semnificatii sociale.

Dorinta si curiozitatea copilului de relationa cu cei de varsta lui si de a se juca cu acestia reprezinta o nevoie fundamentala pe care o poate exprima inca de la o varsta frageda. Apoi, odata cu intrarea copilului la gradinita aceasta nevoie capata o semnificatie si o functie fundamentala pentru achizitionarea abilitatilor relationale si sociale. Astfel, in relatie cu alti copii el invata sa se confrunte si sa comunice autonom si responsabil, sa stabileasca relatii egale, sa gestioneze situatii de conflict, sa isi formeze spiritul de echipa si de ajutor reciproc.

Copilul are nevoie atat de legatura cu propria familie cat si de posibilitatea de a descoperi si prin relatii externe si diferite si de aici nevoia lui de amicitie cu alti copii sau adulti. Nu este vorba numai de dorinta de a se juca si de a-si petrece timpul intr-un mod diferit si placut ci mai ales de nevoia de a relationa, de a se confrunta, compara si asemana cu persoane care ii seamana (de varsta apropiata) cu care poate imparti experiente, stari de spirit, fantasme si dorinte asemanatoare. In astfel de relatii copilul se simte liber atat de a alege in mod spontan cat si de a lega o prietenie datorita intereselor comune si a nevoii de a se simti integrat si iubit si in afara nucleului familial protectiv. In plus, relatiile cu copii de aceeasi varsta ii ofera posibilitatea de a-si verifica si confirma si increderea in propriile capacitati si stima de sine dezvoltate si consolidate in interiorul relatiilor din familie.

Primele moduri de comunicare

Modul de comunicare pe care copiii invata sa il aiba intre ei este diferit de cel dintre copil si adult si asta pentru ca in relatia dintre acestia din urma, adultul are sarcina de a facilita, sustine si stimula exprimarea verbala a copilului. Astfel, inainte de implinirea a 2 ani este posibil sa observi ca cei mici nu manifesta nici un interes in a se exprima intre ei. Ei par cel mai des indiferenti unii fata de altii. La aceasta varsta, copiii au tendinta de a se exprima mai mult cu ajutorul gesturilor pe care invata repede sa le foloseasca si sa le interpreteze avand capacitatea de a –si mainifesta unii fata de altii dorinta de a sta impreuna sau nu sau teama de a se apropia unul de altul.

Capacitatea copilului de a participa la jocuri impreuna cu alti copii nu este fireasca ci reprezinta o abilitate complexa pe care copilul o achizitioneaza gradat in cursul dezvoltarii sale. Aceasta abilitate pare a depinde atat de disponibilitatea si generozitatea individuala caracteristice temperamentului cat si de timpul pe care fiecare il petrece impreuna cu cei de aceeasi varsta. In orice caz, inainte de a se putea juca impreuna, fiecare copil trebuie sa poata invata sa comunice cu alti copii. Astfel, pana in jurul a 18 luni intre copii nu se stabileste o interactiune, nici macar mediata de interesul pentru acelasi joc. Capacitatea limitata de a-si concentra atentia nu ii permite inainte de aceasta varsta sa faca fata solicitarilor complexe de cooperare din cadrul jocului cu lti copii.

O astfel de interactiune sociala se transforma treptat si se dezvolta in jurul a 2 ani de viata. Daca la inceput cooperarea dintre copii la aceasta varsta poate fi tensionata totusi apare si amabilitatea manifestata prin suras si incercarea de a atrage alti copii. In jurul a 2 ani de viata copilul manifesta anumita rezistenta in privinta capacitatii de a imparti cu ceilalti copii jucariile sau spatiul de joaca. El manifesta mai multa intelegere fata de copiii mai mici. Se pare ca abia in jurul varstei de 3 ani copiii incep sa foloseasca limbajul vorbit in relatia cu cei de varsta lor pentru a-si exprima dorintele, curiozitatea si gandurile. Apar acum mai evidente diferentele dintre modalitatile de comunicare ale copiilor, fiecare avand propriul fel de a fi, unii mai expansivi si dezinvolti, altii mai retinuti in a se exprima in grup.

Diferentele isi au originea atat in tipul temperamental al fiecaruia dar si in resursele si obisnuintele pe care fiecare le-a achizitionat in cadrul mediului familial. In unele familii se observa o comunicare continua si deschisa intre toti membrii sai, tendinta mentinuta de catre parinti care comunica intre ei si cu cei mici favorizand exprimarea si imbogatirea vocabularului. In alte familii se poate observa o tendinta de a limita comunicarea, o exprimare saraca si inhibata atat in ce priveste limbajul verbal cat si cel nonverbal.

Oricare ar fi conditiile de la care se porneste, datorita capacitatii foarte mari a copiilor de a invata, diferentele pot fi depasite sau chiar folosite ca motiv pentru a comunica intre ei prin modalitati diferite de cele invatate si folosite in familie. Totusi, abia in jurul a 4-5 ani cand copilul a dezvoltat o capacitate mai mare de a se exprima verbal este capabil sa isi exprime mai clar motivatiile care il determina sa refuze sau sa accepte sa imparta momentele de joc cu cei de varsta lui. Comunicarea dintre copii poate fi observata cu precadere in timpul jocului si, daca pana la un moment dat micutul intra in interactiune mai grei cu alti copii, in jurul a 4 ani copilul prefera jocul cu parteneri. Acum are tendinta de a spune partenerului de joc ce sa faca si se pare ca se joaca mai bine cu un copil de varsta diferita de a sa. In cazul in care se joaca cu un copil mai mic decat el el isi asuma cu placere rolul de organizator al jocului.

Prietenul pe care nu il vede nimeni

Sunt frecvent intalnite situatiile in care copii de trei sau patru anisori inventeaza parteneri de joaca imaginari. Se joaca cu ei, vorbesc, povestesc altora despre ei, le atribuie calitati, dorinte, succese si esecuri sau spun despre ei ca fac diverse actiuni. Daca copilul tau are un prieten imaginar nu inseamna ca ai un copil problema. Copilul stie ca acest prieten nu este real, insa are nevoie de el pentru a se raporta la lumea complexa a adultilor, proiectand asupra unui personaj exterior propriile trairi interioare.
Citeste mai mult in Revista Superbebe.