Pedagogul raspunde: Cum stim daca se intampla ceva in faza aceasta de dezvoltare?

“Copilul meu trece printr-o faza sau chiar se intampla ceva cu comportamentul lui?” Aceasta este o intrebare care tine de arta de a fi parinte, adica, sa stim cand sa actionam si cand sa facem un pas inapoi si sa observam. Specialistul Little London ofera cateva sugestii care te pot ajuta ca parinte sa interactionezi cat mai bine cu copilul tau.

Pentru un copil, abilitatile de invatare si comportamentul potrivit nu urmaresc o linie prestabilita. In schimb, este un drum ondulatoriu, plin de suisuri si coborisuri. Putem fi uimiti ca parinti cand joi seara copilul nostru s-a purtat practic ca un ingeras in timp ce vineri de dimineata il scoteam tipind din casa pentru a merge la gradinita.

E nevoie de o gramada de atentie (in sensul biblic al cuvantului!!!) pentru a surmonta aceste variatii de comportament. Ce este important de retinut este ca atunci cand dam o instructiune sau avem anumite asteptari, sa fim pregatiti pentru toate suisurile si coborisurile aferente si sa urmarim pasii de urmat. E aceeasi strategie pe care o urmarim in atingerea oricarui obiectiv. Stabilim obiectivul si apoi verificam atingerea lui prin repetitie si consecventa pina cand obtinem responsabilizarea dorita.

Deprinderea unor abilitati si memorarea unor reguli de comportament dureaza. In loc sa spunem: “De cate ori nu ti-am zis sa nu mai faci asta?”, mai bine scriem in calendar cu o luna inainte ce abilitate trebuie sa formam in decurs de o luna, sa zicem, si o urmam cu perseverenta si rabdare.

Comportamentul este o reactie la un stimul, iar daca stimulul a fost cel potrivit, ar trebui sa vedem in jurul nostru copii bucurosi, care raspund la stimulii externi. Doua “vitamine emotionale” pentru o buna dezoltare a copilului sunt structura clara si asteptarile realiste. De obicei, asa-zisele semne de agresivitate, reactiile exagerate si orele de culcare care variaza sunt semne ca se intampla ceva in dezvoltarea copilului de la 3 la 6 ani si semnale de atentie pentru parinti ca acesti copii au nevoie de structura in cadrul familiei si asteptari in ceea ce priveste comportamentul lor.

Introducerea si reamintirea unei notiuni sunt cai catre genul de copil pe care ni l-am dori. Cu cat amanam, cu atat o sa ne fie mai dificil mai tarziu.
Cele doua intrebari pe care trebuie sa ni le punem sunt:
1. Se datoreaza comporatmentul copilului meu unei abilitati pe care trebuie sa o deprinda?
2. Acest comportament este influentat de lipsa unor asteptari clare sau a unei structuri familiale?
Raspunsul acestor intrebari ar trebui sa ne conduca la comportamentul dorit.
Depinde de obiectiv, de claritatea din enunt, de structura in care il asezam si de consecventa cu care il urmarim.
Si restul e tacere …