Fiecare in patul sau!

A imparti patul cu copilul este o practica ce starneste multe polemici in zilele noastre. Unii parinti nu concep sa doarma noaptea despartiti de odorul lor, in timp ce altii, nici nu vor sa auda de asa ceva.

Mami, mi-e frica! Pot sa vin sa dorm in patul tau? Care copil nu si-a dorit macar o data sa doarma in patul parintilor? Care parinti n-au acceptat macar odata ca micutul sa doarma cu ei? Daca exceptia se transforma in obisnuinta, atunci trebuie sa te gandesti bine, pentru ca viata de cuplu sa nu fie afectata. Toti parintii si in special mamele, au fost tentati, la un moment dat, sa faca loc, in patul lor, copliasului, fie el mic, mic, fie chiar mai marisor.

Trebuie avut mereu in vedere ca noaptea este un moment particular in viata familiala. Asa cum, pe timpul zilei, intreaga familie sta impreuna, tot asa, fiecare trebuie sa se retraga in camera sa, in patul sau, atunci cand vine noaptea si ora de somn se apropie. Acest schimb intre zi si noapte ii va permite celui mic sa inteleaga cum functioneaza familia: parintii de o parte, copiii de cealalta.

Nu transforma exceptia in obisnuinta!

Intr-adevar, este dificil sa rezisti si sa ramai insensibil la plansul copilului tau, care, in mijlocul noptii, cand e somnul mai dulce, ciocane la usa, trezit de un cosmar, dorind sa se strecoare in pat, intre voi. Asadar, iata primul risc de a se obisnui cu acest obicei. Daca aceasta situatie se va repeta frecvent, atunci copilul va crede ca aceste exceptii i se cuvin si le va transforma in obisnuinta. Nu uita ca cei mici speculeaza tot ceea ce cred ei ca ar fi in avantajul lor.

Daca vei ceda cu usurinta si regulat, vei constata ca, incet, incet, misiunea de a-l obisnui pe micut sa adoarma singur in patul lui, in camera sa, va deveni imposibila. Vei observa ca cel mic va apela la tot soiul de „tertipuri” (crize, plans cu zece randuri de lacrimi, etc.), pentru a te face sa te razgandesti. Trebuie sa ramai constanta si ferma in hotararea pe care ai luat-o, dar in acelasi timp calma si blanda.

Daca il sperie intunericul, ii poti instala in camera o veioza cu lumina slaba si poti discuta cu el, pe timpul zilei, despre toate „fricile” pe care le are. Fa-l sa inteleaga ca tu dormi in camera de alaturi si ca il vei auzi daca va avea nevoie de tine.

Doar in cazuri extreme!

Exista totusi situatii cand copilul trebuie sa doarma alaturi de parintii lui, in special cu mama. Caci cine oare ii poarta mai bine de grija unui copil decat mama? Atunci cand micutul este bolnav si are febra mare trebuie supravegheat cu mare atentie. Dar este bine sa nu-l aduci pe el in camera voastra, ci sa-ti schimbi tu „domiciliul” in camera lui, pana problema se amelioreaza.

Separat, inca de la nastere

Adesea, obiceiul de a-l „gazdui” pe copil in patul parintilor se invata inca din primele luni de viata, cand mama il alapteaza. Este mult mai comod pentru ea sa-l aiba alaturi pe micut, atunci cand trebuie sa-l hraneasca, decat sa mearga de cateva ori pe noapte in alta camera, pentru a-i da san. Insa, trebuie sa te gandesti ca aceasta perioada va trece, iar atunci, ruptura va fi dubla: in primul rand, ruptura de la sanul mamei, iar apoi, camera, un mediu nou, necunoscut. Si atunci se pune intrebarea: de ce nu, fiecare in camera lui, in patul lui?

Nu-ti fie frica sa-l lasi singur in camera lui, chiar din momentul in care l-ai adus de la maternitate. Nu trebuie sa te simti vinovata daca iei aceasta decizie, caci nu este deloc gresita. Din contra. Parerea psihologilor este unanima atunci cand se justifica necesitatea ca un copil sa nu doarma regulat in patul parintilor.

Pe de o parte, este esential pentru un cuplu sa-si poata pastra intimitatea, intimitate ce nu se poate manifesta in prezenta unui copil. Pe de alta parte, obisnuinta copilului de a dormi singur, in camera lui, in patul lui, ii permite sa devina treptat autonom. Pentru aceasta copilul are nevoie de a se simti in siguranta.

O limita clara intre parinti si copii contribuie la crearea acestei sigurante, indispensabila in procesul de dezvoltare. Interzicerea accesului in patul parintilor face parte din aceste limite, de care cel mic are nevoie.

Sfat: Pentru ca micutul tau sa se obisnuiasca mai usor si chiar sa isi doreasca sa doarma singur in camera lui, in patul lui, ar trebui sa-l obisnuiesti cu o rutina a somnului. Si pentru aceasta, ar trebui sa incepi cu stabilirea orei de somn, ce trebuie respectata cu strictete. Apoi, inainte de ora de culcare, baita calda, cu uleiuri esentiale, nu trebuie sa lipseasca. Odata asezat in patut, cel mic nu trebuie sa se simta abandonat. Poti sa mai ramai cateva minute alaturi de el, sa-i citesti o poveste si astfel Mos Ene va veni mult mai repede.

Box: Fiecare varsta are propria istorie...Pana la 2 ani, copilul vrea sa doarma cu parintii fiindca ii este frica. Spre 4 ani, el doreste sa exploreze legaturile care ii leaga pe mama si tatal sau, iar dupa 4 ani, copilul devine gelos pe sentimentele amoroase dintre parintii sai.